Comemorarea martirilor deportărilor staliniste

8 iulie 2019

Anul acesta s-au împlinit 70 de ani de la cel de-al doilea şi cel mai crunt val de deportări staliniste desfăşurate în Moldova. Deportările din noaptea de 6 spre 7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ IUG) s-au făcut în urma Hotărîrii Biroului Politic al CC al PC al URSS, nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, membrilor partidelor politice, gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cît și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

În acea tristă noapte au fost deportați în Siberia și Kazahstanul de Nord peste 35 mii de moldoveni, dintre care bărbați – 9.745, femei – 13.924, copii – 11.381. Acestea sunt datele oficiale. În realitate, numărul celor exilaţi ar fi mult mai mare, spun istoricii.

La 6 iulie, la Monumentul Martirilor Deportărilor din faţa Gării Feroviare din oraşul Floreşti conducerea raionului, şefii direcţiilor şi secţiilor Consiliului raional, angajaţii din cadrul serviciilor descentralizate și desconcentrate din raion, alți cetățeni, au participat la un miting de comemorare a victimelor regimului stalinist. La comemorare au fost prezente persoane care, cu lacrimi în ochi, şi-au amintit despre perioada neagră prin care au trecut şi care le-a distrus copilăria şi familiile.

Un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire în memoria celor care au murit în gulag.

În mesajul său, Dl Vladimir Gutium, Vicepreședinte al raionului Florești a menţionat că „Ziua de 6 iulie este o zi de mare tristeţe, cea mai neagră şi tragică filă în istoria neamului. Soarta surghiunului au trecut-o şi 268 de familii din raionul Floreşti. Prin acţiunile represive, regimul stalinist a nimicit noţiunea de viaţă liberă, muncă cinstită, demnitate umană, identitate naţională. Din vatra strămoşească au fost smulse familii de gospodari, de intelectuali, ţărani înstăriţi, funcţionari, oamenii de afaceri, deputați, ziarişti…

Fiecare deportat a avut o soartă unică, dar trăsătura de bază a fost suferinţa şi destrămarea care a survenit în fiecare familie.  Foametea, lipsurile, înjosirile şi frica pentru viitor erau comune. Doar credinţa strămoşească, păstrată în sufletele întristate ale deportaţilor, îi ajuta şi le dădea puteri pentru a suporta chinurile şi de a spera la revenirea acasă.”

Un omagiu a fost adus celor care nu au supravieţuit vremurilor groaznice, dar şi celor care au trecut prin calvarul acelor deportări şi s-au întors acasă. Tragedia lor, a părinţilor, bunicilor, rudelor, copiilor şi maturilor – va rămîne pentru totdeauna cea mai mare durere a poporului nostru.

„Data de 6 iulie 1949 a reprezentat apogeul terorii deportărilor, cînd mai mulți moldoveni care reprezentau elita socială, dar și alți oameni înstăriți de la sate pe care se ţineau comunităţile noastre au fost deportați în Siberia”, a subliniat dl Daniel Turculeţ, Șef adjunct al Oficiului Teritiorial Floreşti al Cancelariei de Stat, Soroca.

Au rămas pînă acum amintirile încă vii ale doamnei Maria Boj, deportată pe 6 iulie 1949, împreună cu întreaga familie, părinţii, buneii şi cei patru copii, despre care ne-a mărturisit în detalii, pe cît a fost posibil, căci emoţiile şi lacrimile o copleşeau şi-i provocau durere.

“Este de datoria noastră morală să comemorăm victimele deportărilor, să ne amintim de acele lecții dur e ale istoriei și să facem tot posibilul ca aceste fapte să nu se mai repete niciodată”, a fost mesajul dnei Galina Pîrlişevschi, fiică de deportaţi.

Mitingul s-a finalizat cu depunerea de flori la Monumentul Martirilor Deportărilor.

Autor: Silvia Rusu, specialist principal, Serviciul Administraţie Publică