Mesaj de comemorare cu ocazia Zilei victimelor represiunilor politice

6 июля 2021

În toată țara clopote răsună,

Și mulți își amintesc înfiorați

Cu flori pe la morminte se adună,

Și-i pomenesc plîngînd pe deportați.

 (Iurie Hemei, preot basarabean)

Stimați floreșteni!

Astăzi cinstim memoria băștinașilor noștri, a părinților, fraților și surorilor noastre, moșilor și strămoșilor noștri — victime ale celui de-al doilea val de deportări din 5-6 iulie 1949, considerat cel mai tragic din cele trei valuri de deportări.

Astăzi este zi de doliu național. Toate drapelele de stat sunt coborîte în bernă.

Drama deportărilor, chinurile cumplite prin care au trecut pămîntenii noștri sunt răni deschise, sunt rănile noastre și fac parte din ceea ce suntem noi astăzi. De aceea, este important să nu uităm trecutul. Să ne amintim în fiecare an de acei martiri și de locul pe care îl au ei în istoria noastră.

Nimic nu poate cuprinde durerea și suferința lor. Lipsiți de drepturi și proprietăți, oamenii au fost ridicați la miezul nopții și încărcați în vagoane. Au fost duși în stepele pustii ale Kazahstanului sau în geroasa și cumplita Siberie. Mulți dintre ei nu au mai revenit niciodată la baștină, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de frig, de boli, de muncă istovitoare și de durere sufletească, iar cei reveniți își amintesc și astăzi de calvarurile prin care au trecut…

Amintirile celor care, într-o noapte, au fost deposedaţi de naţionalitate, drepturi, bunuri şi de cei dragi sunt înfiorătoare… Lovituri puternice în uşă şi geamuri, soldaţi înarmaţi, strigăte, sunetul înfricoșător al motorului, plînsul copiilor, frică şi nedumerire… Apoi au urmat încercări și mai dure, legate de năucitoarea senzație de sete, disperarea provocată de lipsa de apă, lipsa de aer respirabil în vagoanele plumbuite, foame și muncă peste puteri.

Au fost zile și nopți ale suferinţei și durerii, ale despărţirii familiilor și dispariţiei a miilor de oameni de pe faţa pămîntului. Pentru că odată fiind deportaţi, s-a pierdut urma multor băștinași și nu s-a mai ştiut nimic despre ei.

Cu regret, astăzi deportaţii rămaşi în viaţă sunt de fapt copiii acelor ani de patimă şi amintirile copilăriei lor sunt despre foame, frică, sete, frig, boli, morţi şi muncă silnică.

Comemorarea victimelor deportărilor este un moment de reflecție asupra episoadelor întunecate din istoria noastră, de învățare din lecțiile trecutului pentru ca aceste tragedii să nu se repete niciodată, sub nici o formă.

De la supraviețuitorii acelei tragedii, din mărturiile lor, putem învăța cel mai bine despre curajul de a înfrunta istoria, de a păstra calitățile omenești, chiar și în condiții extreme și de a lupta împotriva fenomenelor negative care duc la tragedii istorice.  

Ei sunt cei care, chiar dacă au trăit în condiții inumane, au rămas piloni ai omeniei, corectitudinii, cumsecădeniei, și-au păstrat demnitatea și au luptat pentru identitatea națională și credință. Ei au trăit o viață demnă, au crescut și au educat copiii și nepoții în spiritul valorilor general-umane.

Datoria noastră sfîntă este de a le continua credința în bine și în tot ce este omenesc, de a ne ocupa de educația profundă și responsabilă a tinerii generații pentru a ne feri de boala ignoranței, a intoleranței și indiferenței…

Să educăm copiii la școală, acasă sau prin mass-media pentru ca fiecare să devină mai responsabil și mai conștient de pericolele pe care aceste provocări le aduc în societate. Să nu contenim a spune tinerilor adevărul despre trecut.

Dragi floreșteni! Stimați participanți la eveniment!

Vă urez tuturor multă sănătate, bucurii în casele Dumneavoastră, cei dragi să Vă fie alături, iar pacea mereu să domnească pe acest pămînt. Cinste şi memorie celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor crunte din acele timpuri! Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace pe cei ce nu au supravețuit.

Cu profund respect,

Ştefan PANIŞ,

preşedinte al raionului Floreşti