Denumirea unităţii administrativ-teritoriale
Raionul Floreşti a fost creat la 11 noiembrie 1940 în cadrul judeţului Soroca, în prezent raionul este inclus în Regiunea de Dezvoltare Nord. Centrul administrativ al raionului este oraşul Floreşti. Prima atestare documentară a localităţii datează de la mijlocul secolului al XVI-lea, când domnitorul Alexandru Lăpuşneanu întăreşte slugilor sale un loc pustiu pentru a întemeia un sat. În secolul al XVII-lea, satul Floreşti ajunge în stăpânirea cronicarului Miron Costin, iar în anul1946 localitatea capătă statutul de oraş.
Poziţia geografică şi suprafaţa totală
Raionul Floreşti are o poziţie geografică favorabilă, prin faptul că este situat în partea Nord-Est a Republicii, la intersecţia multor căi de comunicaţie de importanţă naţională. La Nord se învecinează cu raioanele Soroca şi Camenca, la Vest cu raioanele Drochia şi Sângerei, la Est – raionul Şoldăneşti şi la Sud cu raionul Teleneşti. Pe teritoriul raionului Floreşti curge râul Răut şi mai multe râuri mici: Căinari, Cubolta, Camenca şi Soloneţ, iar la hotarul de est – fluviul Nistru.
Comparativ cu celelalte raioane ale republicii, Floreşti este un raion cu dimensiuni medii, având un teritoriu de 1108,19 km2, ceea ce constituie 3,28% din suprafaţa Republicii Moldova.
Descrierea generală
Raionul Floreşti este situat în regiunea Nistrului de mijloc a Republicii Moldova, pe Podişul Nistrului şi Câmpia Moldovei de Nord. Se caracterizează printr-o intercalare a cumpenelor de apă înguste, a văilor adânci şi largi, pantele cărora sunt ocupate de hârtoape. Suprafaţa lor este slab bombată, înclinată spre Sud-Est. Altitudinea teritoriului balansează între 265 m pe cumpenele apelor şi 40 m în lunca Răutului. Pe pantele mai abrupte se manifestă procesele de eroziune şi de alunecări de teren. Dezmembrarea orizontală a reliefului constituie în medie 1,0 – 1,5 km/km2. Dezmembrarea verticală a teritoriului alcătuieşte în medie 120 – 130 m. Pe alocuri, se întâlnesc unele văi înguste, nu prea adânci, vâlcele, a căror adâncime nu depăşeşte 20-30 m. Procesele erozionale se manifestă puternic. Ravenele au o răspândire limitată, însă pe pante se dezvoltă procesele eroziunii plane. În locurile unde rocile calcaroase apar la suprafaţă se dezvoltă procesele carstice.
Clima. Înălţimea neînsemnată şi relieful de podiş au favorizat formarea pe acest teritoriu a unei clime specifice. Raionul Floresti se încadrează în zona cu climă temperat – continentală, care se caracterizează prin ierni cu variaţii mari şi frecvente ale temperaturii aerului, cu puţină zăpadă, veri lungi, călduroase cu cantităţi nu prea mari de precipitaţii, ce cad în general sub formă de averse. Radiaţia solară totală variază între 112-114 kcal / cm² pe an. Temperatura medie anuală a aerului în cadrul regiunii este de + 9,6°C. Temperatura medie lunară a celei mai reci luni (ianuarie) este de – 3,6°C, iar a celei mai calde luni (iulie) este de + 22°C. Temperatura maximă absolută a aerului constituie 33,7°C, iar temperatura minimă absoluta este de (- 20,9° C). Primele îngheţuri se remarcă, de obicei, la jumătatea lunii octombrie, iar ultimele îngheţuri la jumătatea lunii aprilie. Durata perioadei fără îngheţuri constituie 180 – 190 zile. Solul începe să îngheţe la sfârşitul lunii noiembrie şi se dezgheaţă la jumătatea lunii martie. Adâncimea îngheţurilor atinge 43 – 65 cm. Învelişul de zăpadă apare la începutul lunii noiembrie şi dispare în luna martie – jumătatea lunii aprilie. Numărul zilelor cu înveliş de zăpadă variază între 20 – 90. Destul de frecvente sunt iernile fără zăpadă. Asupra repartiţiei stratului de zăpadă influenţează şi condiţiile locale, în special relieful.
Roza vânturilor ale acestui teritoriu se caracterizează prin predominarea direcţiei Nord – Vest şi Sud – Est. În perioada caldă a anului predomină vânturile cu direcţia Nord – Vest, iar în perioada de iarnă – cele de Sud – Est. Pe teritoriu predomină vânturi slabe, în medie având viteza de 2,5 – 4,5 m / s.
Precipitaţiile. Cantitatea anuală de precipitaţii este de 638 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii de la 0,1mm şi mai mult este de 132,7. Umiditatea relativă a aerului este de cca. 70%.
Umiditatea aerului are o importanţă mare pentru gospodăriile agricole. Umiditatea relativă, se caracterizează prin valori medii anuale de 71-76 %. Pe parcursul anului, valorile umidităţii relative variază cu valori mai înalte în luna decembrie (84 – 90 %) şi mai mici în luna mai (60 – 65 %). Se remarcă o frecvenţă înaltă a ceţurilor, mai ales în perioada rece a anului, din luna octombrie până în luna martie (20 – 45 zile). În perioada caldă a anului, din luna aprilie până în luna septembrie, ceţurile se observă mai rar, de la 2 zile la 10 zile. Regiunea respectivă se încadrează în zona cu umiditate insuficientă. Cantitatea medie anuală de precipitaţii nu depăşeşte 618 mm.
Vegetaţia raionului Florești este reprezentată prin păduri, pajişti, vegetaţie acvatică şi alte formaţiuni vegetale. Pădurile se întâlnesc în masive compacte în partea de Nord-Vest a raionului. Pădurile sunt reprezentate prin specii de foioase de tip central-european, cum ar fi stejarul-pedunculat, carpenul, gorunul, teiul, frasinul, ulmul ş.a. Sunt răspândite şi pădurile de luncă sau zăvoaiele sub formă de fâşii de-a lungul văilor Nistrului şi, mai puţin, ale altor râuri. Aceste păduri sunt dominate de specii de arbori şi arbuşti de esenţă moale, precum sunt plopul alb, plopul negru, salcia albă ş.a.
Coastele calcaroase ale văii Nistrului sunt, de cele mai multe ori, acoperite cu păduri, pe alocuri cu vegetaţie de stepă. Vegetaţia silvică a acestor sectoare este reprezentată de comunităţi forestiere de cvercinee petrofite. Vegetaţia ierboasă este bine dezvoltată. Au fost înregistrate comunităţi ale formaţiunilor de păiuş, negară şi bărboasă. În partea inundabilă s-au păstrat sectoare nu prea mari de păduri, însă pe aceste sectoare se întâlnesc arboreturi de plop cu frasin, plop cu ulm, stejăret de luncă cu plop. În multe locuri predomină plopul alb. Vegetaţia este reprezentată de tufărişuri – forme arbustive de salcie, precum şi de cătină roşie. Învelişul ierbos este bogat în specii. Aproape pretutindeni se întâlnesc: iarba câmpului, murele, stuful, coada calului ş. a. Vegetaţia acvatică, care se dezvoltă la marginea lacurilor şi pe malurile râurilor, bălţilor: cornacii, săgeata apei, broscăriţa. Se întâlnesc şi unele specii marine ca iarba de mare.
Un amestec neînsemnat constituie plopul-negru şi plopul-brumăriu. Subarboretul este reprezentat prin socul-negru, sângerul, salba-moale, murele ş.a.. Totodată, se întâlnesc multe specii ruderale şi semiruderale (urzica-mare, turiţa).
Teritoriul raionului Florești are un înveliş de soluri destul de variat şi se include în provincia pedologică silvică a Moldovei de Nord cu soluri brune şi cenuşii de pădure, iar partea de est a raionului Florești este cu cernoziomuri tipice slab humifere şi carbonatice. O importanţă economică mare o au, de asemenea, solurile aluviale, care se formează în luncile râurilor sub vegetaţie ierboasă hidrofilă de cele mai diferite specii. Se caracterizează printr-o stratificare bine pronunţată, au o grosime de 80-100 cm, culoare cenuşie-închisă, compoziţia mecanică eterogenă, carbonaţii se acumulează la suprafaţă. Aceste soluri conţin o cantitate redusă de humus. Pentru valorificarea lor este necesară ameliorarea: eliminarea sărurilor, drenarea şi reducerea nivelului apelor freatice. Solurile aluviale sunt bune pentru cultivarea legumelor, plantelor furajere, iar cele nesalinizate – pentru plantaţiile pomicole.
Diversitatea condiţiilor naturale şi belşugul de hrană în trecut au condiţionat dezvoltarea unei lumi animale deosebite. Însă, în prezent, din cauza valorificării intense a teritoriului, fauna regiunii, ca şi flora, este mult mai săracă. Creşterea populaţiei şi aratul pământului, vânatul intensiv au dus la dispariţia unor specii de animale şi la reducerea numărului lor.
Pădurile găzduiesc un bogat regn animal. Dintre mamifere se întâlnesc: mistreţul, căprioara, vulpea, bursucul, veveriţa, hermelina şi jderul.
În câmpiile deschise valorificate de om se întâlnesc: iepurele, ţiştarul, dihorul, orbetele, hârciogul, cârtiţa. Păsările mai des întâlnite sunt: ciocârlia, pitpalacul, prepeliţa, potârnichea.
Fauna bazinelor acvatice, în ultimele decenii, a fost distrusă aproape complet, cauza fiind desecarea intensivă a mlaştinilor situate în lunca Răutului. Pe alocuri se mai întâlneşte raţa sălbatică pestriţă, gâscă sălbatică, uliul de baltă. Un reprezentant rar întâlnit în Republica Moldova este gâsca cu gât roşu, întâlnită în perioada migraţiei sezoniere prin văile râurilor.
În surpăturile pantelor abrupte şi stâncoase ale depresiunilor şi râpelor, vieţuiesc şi îşi găsesc adăpostul un grup specific de animale: pietrosul, cucuveaua, prigoria. De asemenea, se mai întâlneşte o varietate de reptile rare: şarpele lui Esculap (pe malurile stâncoase ale Răutului), şarpele cu abdomen galben, broasca ţestoasă de baltă (în valea Răutului).
Regiunea este acoperită de o reţea relativ deasă de râuri şi râuleţe, cele mai mari fiind fluviul Nistru, râurile Răut şi Ichel.
Nistrul este cel mai mare şi mai important râu din Republica Moldova şi traversează hotarul de est al raionului. La sud de oraşul Dubăsari, valea Nistrului se dezvoltă în roci argilo-nisipoase afânate, se lărgeşte simţitor, atingând în cursul său inferior 10-15 km. În această regiune, râul are un curs liniştit şi formează cotituri mari şi meandre. Viteza apei variază între 1,5 – 0,5 m/s. Lăţimea albiei ajunge până la 200 m, adâncimea medie este de 5-8 m, maximă de 10-15 m.
Râul Răut este al treilea după mărime dintre râurile Republicii Moldova. În limitele regiunii morfologia văii râului este complexă şi neomogenă. Specificul structurii văii se datorează atât schimbării bruşte a componenţei litologice, precum şi a diversităţii regimului tectonic pe sectoare aparte. Albia minoră are o lăţime de 15 – 20 m. Partea dreaptă a văii este accidentată şi afectată de alunecări învechite. Pe acest sector valea trece prin depozite nisipo-argiloase a sarmaţianului mediu. Adâncimea lui în perioada etiajului nu întrece 1,5 m, viteza cursului de apă este de 0,2 – 0,8 m / sec, înclinarea este de la 0,4 – 0,6 m / km, până la 1-2 m / km. Oscilaţiile anule ale nivelului se caracterizează prin ape pline de primăvară şi de toamnă şi prin nivele minime de vară şi de iarnă, întrerupte de viituri cauzate de averse. Apele pline de primăvară se manifestă în luna martie. Apa îngheaţă la început de ianuarie şi durata stabilităţii gheţii este de 30 – 50 zile. Debitele multianuale medii de apă în lunile de vară alcătuieşte 0,3 – 10 m3 / s.
Fondul forestier
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul ocolului silvic Floreşti este situat în câmpia slab ondulată a Bălţilor, suprafaţa este uşor înclinată spre sud, brăzdată de văi cu pante simetrice. Teritoriul ocolului este brăzdat de apele râului Răut cu afluenţii săi. Din punct de vedere geologic, teritoriul se încadrează în cadrul Podişului Moldovenesc.
Unitatea geomorfologică predominantă este versantul şi pe suprafeţe destul de mici platoul. Altitudinea terenului variază între 65 m şi 350 m.
Expoziţia determinată de relief este însorită (S, SV) pe 37%, parţial însorită (E, SE, V, NV) pe 38% şi umbrită (N, NE) pe 25%.
Din punct de vedere hidrologic, pădurile Ocolului Silvic Florești ocupă o parte din dreapta bazinului hidrografic al Nistrului şi bazinele pâraielor afluente: Iorjniţa, Cubolta şi Căinari. Sursele de aprovizionare cu apă sunt: primăvara, topirea zăpăzii, în perioada mai – octombrie, precipitaţiile şi pânză freatică. Datorită faptului că albiile au maluri înalte, cu pante repezi în vecinătatea pădurii, este redus pericolul inundaţiilor cauzate de fenomenele torenţiale. Apele freatice sunt la adâncimi diferite din care cauză au o influenţă diversă. În general sunt situate la adâncimea de 5 m, iar pe cumpene şi platouri la 10-12 m. După compoziţia chimică, apele freatice sunt predominant carbonato-calcice, slab mineralizate.
În Ocolul Silvic Floreşti sunt condiţii staţionare (orografic, climatic, sol) bune pentru vegetaţia forestieră specifică zonei, determinând productivitatea mijlocie a staţiunilor care se întâlnesc pe platouri cu soluri cenuşii şi productivitate inferioară a staţiunilor pe terenurile degradate unde solul este deranjat.
Structura pe specii este următoare: salcâm 42% (704,2 ha), stejar 25% sau 416,4 ha, gorun 4%(69,8 ha), frasin 5% (83,2 ha), paltin 3% (56,0 ha), pin 3% (52,7 ha), paltin de munte 2% (28,9 ha), diverse răşinoase 1% (24,2 ha), diverse tari 12% (207,5 ha), diverse moi 3% (47,2 ha).
Populaţia
Efectivul numeric al populaţiei raionului Floreşti la etapa actuală, repartizarea ei teritorială pe medii sunt rezultatul unei îndelungate evoluţii a diferitor fenomene economice, sociale şi demografice. Evoluţia numerică a populaţiei regiunii studiate cunoaşte perioade de reducere, de stabilizare şi de creştere. Regiunea respectivă este o zonă populată din cele mai vechi timpuri.
Populaţia totală a raionului Floreşti la 01.01.2022 constituie 77.800 locuitori. Cea mai mare parte a populaţiei raionului este concentrată în mediul rural – 61.455 locuitori, iar în mediul urban – 16.345.
Conform datelor recensămîntului general al populaţiei realizat în republică în anul 2004, populaţia majoritară în raionul Floreşti o formează moldovenii – 84,8 %. Dintre etnii o pondere de 9,0 % deţin ucrainenii, ruşilor revenindu–le 5,2 % şi 0,5% – altor naţionlităţi.
Actualmente proporţia vârstnicilor în populaţia totală în raion a depăşit 12 %, limita admisibilă, cota acesteia constituind 19,3 %, fapt ce ne demonstrează accentuarea procesului de îmbătrânire demografică. Menţinerea tendinţelor respective se va răsfrânge negativ asupra pieţei muncii, sistemului de pensii, a celui de asigurări sociale şi medicale.
În raion se remarcă o uşoară prevalare a populaţiei feminine de 52,0%, explicată prin longevitatea mai mare a vieţii femeilor. Dezechilibre mari în structura pe sexe apar la populaţia vârstnică, unde cota femelilor constituie 69,4% din totalul populaţiei raionului.
