Pașaportul raionului

Informaţie caracteristică raionului Floreşti

 

Denumirea unităţii administrativ-teritoriale

Raionul Floreşti a fost creat la 11 noiembrie 1940 în cadrul judeţului Soroca, în prezent raionul este inclus în Regiunea de Dezvoltare Nord. Centrul administrativ al raionului este oraşul Floreşti. Prima atestare documentară a localităţii datează de la mijlocul secolului al XVI-lea  cînd domnitorul Alexandru Lăpuşneanu întăreşte slugilor sale un loc pustiu pentru a întemeia un sat. În secolul al XVII-lea satul Floreşti ajunge în stăpînirea cronicarului Miron Costin, în anul 1946 localitatea capătă statutul de oraş.

Poziţia geografică şi suprafaţa totală

Raionul Floreşti are o poziţie geografică favorabilă, prin faptul că este situat în partea Nord est a republicii, la intersecţia multor căi de comunicaţie de importanţă naţională. La Nord se învecinează cu raioanele Soroca şi Camenca, la Vest cu raioanele Drochia şi Sângereni, la Est – raionul Şoldăneşti şi la Sud cu raionul Teleneşti. Pe teritoriul Raionului Floreşti curge râul Răut  şi mai multe râuri mici Căinari, Cubolta, Camenca şi Soloneţ, iar la hotarul de est – fluviul Nistru.

Comparativ cu celelalte raioane ale republicii, Floreşti este un raion cu dimensiuni medii, având un teritoriu de 1108,19 km2, ceea ce constituie 3,28  % din suprafaţa Republicii Moldova.

Descrierea generală

Raionul Floreşti este situat în regiunea Nistrului de mijloc a Republicii Moldova pe Podişul Nistrului şi Câmpia Moldovei de Nord, se caracterizează printr-o intercalare a cumpenelor de apă înguste, a văilor adânci şi largi, pantele cărora sunt ocupate de hârtoape. Suprafaţa lor este slab bombată, înclinată spre Sud-Est. Altitudinea teritoriului balansează între 265 m pe cumpenele apelor şi 40 m în lunca Răutului. Pe pantele mai abrupte se manifestă procesele de eroziune şi de alunecări de teren. Dezmembrarea orizontală a reliefului constituie în medie 1,0 – 1,5 km / km2. Dezmembrarea verticală a teritoriului alcătuieşte în medie 120 – 130 m. Pe alocuri, se întâlnesc unele văi înguste, nu prea adânci, vâlcele, a căror adâncime nu depăşeşte 20-30 m. Procesele erozionale se manifestă puternic. Ravenele au o răspândire limitată, însă pe pante se dezvoltă procesele eroziunii plane.  În locurile unde rocile calcaroase apar la suprafaţă se dezvoltă procesele carstice.

Clima. Înălţimea neînsemnată şi relieful de podiş au favorizat formarea pe acest teritoriu a unei clime specifice. Raionul Floresti se încadrează în zona cu climă temperat – continentală, care se caracterizează prin ierni cu variaţii mari şi frecvente ale temperaturii aerului, cu puţină zăpadă, veri lungi, călduroase cu cantităţi nu prea mari de precipitaţii, ce cad în general sub formă de averse. Radiaţia solară totală variază între 112-114 kcal / cm² pe an. Temperatura medie anuală a aerului în cadrul regiunii este de  + 9,6°C. Temperatura medie lunară a celei mai reci luni (ianuarie) este de – 3,6°C, iar a celei mai calde luni (iulie) este de + 22°C. Temperatura maximă absolută a aerului constituie 33,7°C,  iar temperatura minimă absoluta este de (- 20,9° C).  Primele îngheţuri se remarcă, de obicei, la jumătatea lunii octombrie, iar ultimele îngheţuri la jumătatea lunii aprilie. Durata perioadei fără îngheţuri constituie 180 – 190 zile. Solul începe să îngheţe la sfârşitul lunii noiembrie şi se dezgheaţă la jumătatea lunii martie. Adâncimea îngheţurilor atinge 43 – 65 cm. Învelişul de zăpadă apare la începutul lunii noiembrie şi dispare în luna martie – jumătatea lunii aprilie. Numărul zilelor cu înveliş de zăpadă variază între 20 – 90. Destul de frecvente sunt iernile fără zăpadă. Asupra repartiţiei stratului de zăpadă influenţează şi condiţiile locale, în special relieful.

Roza vânturilor ale acestui teritoriu se caracterizează prin predominarea direcţiei Nord – Vest şi Sud – Est. În perioada caldă a anului predomină vânturile cu direcţia Nord – Vest, iar în perioada de iarnă – cele de Sud – Est. Pe teritoriu predomină vânturi slabe, în medie având viteza de 2,5 – 4,5 m / s.

Precipitaţiile. Cantitatea anuală de precipitaţii este de 638 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii de la 0,1mm şi mai mult este de 132,7. Umiditatea relativă a aerului este de cca. 70%.

Umiditatea aerului are o importanţă mare pentru gospodăriile agricole. Umiditatea relativă, se caracterizează prin valori medii anuale de 71-76 %. Pe parcursul anului valorile umidităţii relative variază cu valori mai înalte în luna decembrie (84 – 90 %) şi mai mici în luna mai (60 – 65 %). Se remarcă o frecvenţă înaltă a ceţurilor, mai ales în perioada rece a anului, din luna octombrie până în luna martie (20 – 45 zile). În perioada caldă a anului, din luna aprilie până în luna septembrie, ceţurile se observă mai rar, de la 2 zile la 10 zile. Regiunea respectivă se încadrează în zona cu umiditate insuficientă. Cantitatea medie anuală de precipitaţii nu depăşeşte 618 mm.

Vegetaţia raionului Floresti este reprezentată prin păduri, pajişti, vegetaţie acvatică şi alte formaţiuni vegetale. Pădurile se întâlnesc în masive compacte în partea de Nord-Vest a raionului. Pădurile sunt reprezentate prin specii de foioase de tip central-european, cum ar fi stejarul-pedunculat, carpenul, gorunul, teiul, frasinul, ulmul ş.a. Sunt răspândite şi pădurile de luncă sau zăvoaiele sub formă de fâşii de-a lungul văilor Nistrului şi, mai puţin, ale altor râuri. Aceste păduri sunt dominate de specii de arbori şi arbuşti de esenţă moale, precum sunt plopul alb, plopul negru, salcia albă ş.a.

Coastele calcaroase ale văii Nistrului sunt, de cele mai multe ori, acoperite cu păduri, pe alocuri cu vegetaţie de stepă. Vegetaţia silvică a acestor sectoare este reprezentată de comunităţi forestiere de cvercinee petrofite. Vegetaţia ierboasă este bine dezvoltată. Au fost înregistrate comunităţi ale formaţiunilor de păiuş, negară şi bărboasă. În partea inundabilă s-au păstrat sectoare nu prea mari de păduri, însă pe aceste sectoare se întâlnesc arboreturi de plop cu frasin, plop cu ulm, stejăret de luncă cu plop. În multe locuri predomină plopul alb. Vegetaţia este reprezentată de tufărişuri – forme arbustive de salcie, precum şi de cătină roşie. Învelişul ierbos este bogat în specii. Aproape pretutindeni se întâlnesc: iarba câmpului, murele, stuful, coada calului ş. a. Vegetaţia acvatică, care se dezvoltă la marginea lacurilor şi pe malurile râurilor, bălţilor: cornacii, săgeata apei, broscăriţa. Se întâlnesc şi unele specii marine ca iarba de mare.

Un amestec neînsemnat constituie plopul-negru şi plopul-brumăriu. Subarboretul este reprezentat prin   socul-negru, sângerul, salba-moale, murele ş.a.. Totodată, se întâlnesc multe specii ruderale şi semiruderale (urzica-mare, turiţa).

Teritoriul raionului Floresti are un înveliş de soluri destul de variat şi se include în provincia pedologică silvică a Moldovei de Nord cu soluri brune şi cenuşii de pădure, iar partea de est a raionului Floresti este cu cernoziomuri tipice slab humifere şi carbonatice. O importanţă economică mare o au, de asemenea, solurile aluviale, care se formează în luncile râurilor sub vegetaţie ierboasă hidrofilă de cele mai diferite specii. Se caracterizează printr-o stratificare bine pronunţată, au o grosime de 80-100 cm, culoare cenuşie-închisă, compoziţia mecanică eterogenă, carbonaţii se acumulează la suprafaţă. Aceste soluri conţin o cantitate redusă de humus. Pentru valorificarea lor este necesară ameliorarea: eliminarea sărurilor, drenarea şi reducerea nivelului apelor freatice. Solurile aluviale sunt bune pentru cultivarea legumelor, plantelor furajere, iar cele nesalinizate – pentru plantaţiile pomicole.

Diversitatea condiţiilor naturale şi belşugul de hrană în trecut au condiţionat dezvoltarea unei lumi animale deosebite. Însă, în prezent, din cauza valorificării intense a teritoriului, fauna regiunii, ca şi flora, este mult mai săracă. Creşterea populaţiei şi aratul pământului, vânatul intensiv au dus la dispariţia unor specii de animale şi la reducerea numărului lor.

Pădurile găzduiesc un bogat regn animal. Dintre mamifere se întâlnesc: mistreţul, căprioara, vulpea, bursucul, veveriţa, hermelina şi jderul.

În câmpiile deschise valorificate de om se întâlnesc: iepurele, ţiştarul, dihorul, orbetele, hârciogul, cârtiţa. Păsările mai des întâlnite sunt: ciocârlia, pitpalacul, prepeliţa, potârnichea.

Fauna bazinelor acvatice, în ultimele decenii, a fost distrusă aproape complet, cauza fiind desecarea intensivă a mlaştinilor situate în lunca Răutului. Pe alocuri se mai întâlneşte raţa sălbatică pestriţă, gâscă sălbatică, uliul de baltă. Un reprezentant rar întâlnit în Republica Moldova este gâsca cu gât roşu, întâlnită în perioada migraţiei sezoniere prin văile râurilor.

n surpăturile pantelor abrupte şi stâncoase ale depresiunilor şi râpelor, vieţuiesc şi îşi găsesc adăpostul un grup specific de animale: pietrosul, cucuveaua, prigoria.  De asemenea, se mai întâlneşte o varietate de reptile rare: şarpele lui Esculap (pe malurile stâncoase ale Răutului), şarpele cu abdomen galben, broasca ţestoasă de baltă (în valea Răutului).

Regiunea este acoperită de o reţea relativ deasă de râuri şi râuleţe, cele mai mari fiind fluviul Nistru, râurile Răut şi Ichel. Nistrul este cel mai mare şi mai important râu din Republica Moldova şi traversează hotarul de est al raionului. La sud de oraşul Dubăsari, valea Nistrului se dezvoltă în roci argilo-nisipoase afânate, se lărgeşte simţitor, atingând în cursul său inferior 10-15 km. În această regiune, râul are un curs liniştit şi formează cotituri mari şi meandre. Viteza apei variază între 1,5 – 0,5 m/s. Lăţimea albiei ajunge până la 200 m, adâncimea medie este de 5-8 m, maximă de 10-15 m.

Râul Răut este al treilea după mărime dintre râurile Republicii Moldova. În limitele regiunii morfologia văii râului este complexă şi neomogenă. Specificul structurii văii se datorează atât schimbării bruşte a componenţei litologice, precum şi a diversităţii regimului tectonic pe sectoare aparte.  Albia minoră are o lăţime de 15 – 20 m. Partea dreaptă a văii este accidentată şi afectată de alunecări învechite. Pe acest sector valea trece prin depozite nisipo-argiloase a sarmaţianului mediu. Adâncimea lui în perioada etiajului nu întrece 1,5 m, viteza cursului de apă este de 0,2 – 0,8 m / sec, înclinarea este de la 0,4 – 0,6 m / km, până la 1-2 m / km. Oscilaţiile anule ale nivelului se caracterizează prin ape pline de primăvară şi de toamnă şi prin nivele minime de vară şi de iarnă, întrerupte de viituri cauzate de averse. Apele pline de primăvară se manifestă în luna martie. Apa îngheaţă la început de ianuarie şi durata stabilităţii gheţii este de 30 – 50 zile. Debitele multianuale medii de apă în lunile de vară alcătuieşte 0,3 – 10 m3 / s.

Fondul forestier

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul ocolului silvic Floreşti este situat în câmpia slab ondulată a Bălţilor, suprafaţa este uşor  înclinată spre sud, brăzdată de văi cu pante simetrice. Teritoriul ocolului  este  brăzdat de apele răului Răut cu afluenţii săi. Din punct de vedere geologic, teritoriul se încadrează în  cadrul Podişului Moldovenesc.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul şi pe suprafeţe destul de mici platoul. Altitudinea terenului variază între 65 m şi 350 m.

Expoziţia determinată de relief este însorită (S, SV) pe 37%, parţial însorită (E, SE, V, NV) pe 38% şi umbrită (N, NE) pe 25%.

Din punct de vedere hidrologic, pădurile Ocolului Silvic Floresti ocupă o parte din dreaptă bazinului hidrografic al Nistrului şi bazinele pâraielor afluente: Iorjniţa, Cubolta şi Căinari. Sursele de aprovizionare cu apă sunt: primăvara, topirea zăpăzii, în perioada mai – octombrie, precipitaţiile şi pânză freatică. Datorită faptului că albiile au maluri înalte, cu pante repezi în vecinătatea pădurii, este redus pericolul inundaţiilor cauzate de fenomenele torenţiale. Apele freatice sunt la adâncimi diferite din care cauză au o influenţă diversă. În general sunt situate la adâncimea de 5 m, iar pe cumpene şi platouri la 10-12 m. După compoziţia chimică, apele freatice sunt predominant carbonato-calcice, slab mineralizate.

În Ocolul Silvic Floreşti sunt condiţii staţionare (orografic, climatic, sol) bune pentru vegetaţia forestieră specifică zonei, determinând productivitatea mijlocie a staţiunilor care se întâlnesc pe platouri cu soluri cenuşii şi productivitate inferioară a staţiunilor pe terenurile degradate unde solul este deranjat.

Structura pe specii este următoare: salcâm 42% (704,2 ha), stejar 25% sau 416,4 ha, gorun 4%(69,8 ha), frasin 5% (83,2 ha), paltin 3% (56,0 ha), pin 3% (52,7 ha), paltin de munte 2% (28,9 ha), diverse răşinoase 1% (24,2 ha), diverse tari 12% (207,5 ha), diverse moi 3% (47,2 ha).

Populaţia

Efectivul numeric al populaţiei raionului Floreşti la etapa actuală, repartizarea ei teritorială pe medii sunt rezultatul unei îndelungate evoluţii a diferitor fenomene economice, sociale şi demografice. Evoluţia numerică a populaţiei regiunii studiate cunoaşte perioade de reducere, de stabilizare şi de creştere. Regiunea respectivă este o zonă populată din cele mai vechi timpuri.

Populaţia stabilă a raionului Floreşti la 01.01.2012 constituie 89,6 mii locuitori. Cea mai mare parte a populaţiei raionului este concentrată în mediul rural – 78,1 %, gradul de urbanizare fiind de 21,9 %.

Populaţia prezentă a raionului constituie 85,9 mii locuitori, inclusiv: apţi de muncă – 55,4 mii persoane şi pensionari – 19,7 mii persoane, cu o uşoară prevalare a populaţiei feminine de 52%. În ceea ce priveşte mişcarea naturală a pupulaţiei în anul 2011 se înregistrează un spor natural negativ al populaţiei (-172).

Conform datelor recensămîntului general al populaţiei realizat în republică în anul 2004 populaţia majoritară în raionul Floreşti o formează moldovenii – 84,8 %. Dintre etnii o pondere de 9,0 % deţin ucrainenii, ruşilor revenindu–le 5,2 % şi 0,5% – altor naţionlităţi.

Actualmente proporţia vârstnicilor în populaţia totală în raion a depăşit 12 %, limita admisibilă, cota acesteia constituind 19,3 %, fapt ce ne demonstrează accentuarea procesului de îmbătrânire demografică. Menţinerea tendinţelor respective se va răsfrânge negativ asupra pieţei muncii, sistemului de pensii, a celui de asigurări sociale şi medicale.

În raion se remarcă o uşoară prevalare a populaţiei feminine de 52,0%, explicată prin longevitatea mai mare a vieţii femeilor. Dezechilibre  mari în structura pe sexe apar la populaţia vârstnică, unde cota femelilor constituie 69,4% din totalul populaţiei raionului.

Dezvoltarea economică

Crearea noilor locuri de muncă şi diminuarea şomajului, ridicarea nivelului de trai al populaţiei şi satisfacerea nevoilor individuale ale consumatorilor sunt de neconceput fără dezvoltarea antreprenorialului şi crearea întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM).

Raionul Floreşti dispune de un potenţial antreprenorial semnificativ, care în virtutea cauzelor obiective şi subiective nu se utilizează eficient şi pe deplin.

Conform situaţiei la 1.01.2010 pe teritoriul raionului au fost înregistraţi 33249 agenţi economici (tabelul 1.3.1) şi 425 de persoane întreprinzători individuali care activau în baza patentei de întreprinzător.

Tabelul 1

 Numărul agenţilor economici înregistraţi în raionul Floreşti, după statutul juridic
Statutul juridic 1.01.2009 1.01.2010 Modificarea

numărului

Numărul Ponderea, % Numărul Ponderea,

%

1 2 3 4 5 6=4-2
Organizaţii comerciale          
Întreprinderi Individuale 1069 3,22 1089 3,28 20
Gospodării ţărăneşti 31681 95,34 31630 95,13 -51
Cooperative de întreprinzători 4 0,01 5 0,02 1
S.A. 22 0,07 22 0,07 0
SRL 412 1,24 460 1,38 48
Cooperative de producere 33 0,10 34 0,10 1
Cooperative de consum 9 0,03 9 0,03 0
Total 33230 100 33249 100 19

Sursa: Inspectoratul Fiscal de Stat Floreşti

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică în 2009 în raionul Floreşti  activau 131 de ÎMM, la care erau antrenaţii cca 3212 persoane (tabelul 1.3.2).

Tabelul 2  

Indicatorii principali ale întreprinderilor mici şi mijlocii

Indicatorul Raionul Floreşti 2009 
2008 2009 Regiunea Nord Republica Moldova
Numărul de întreprinderi,  unităţi 223 131 5361 43658
în % faţă de total 95,3 91,6 91,6 97,8
Numărul mediu de salariaţi, mii persoane 4,036 3,212 59,782 316,2
în % faţă de total 51,2 44,3 57,4 58,7
Venitul din vânzări, mln. lei 550,6 405,2 7616,1 57480,0
în % faţă de total 40,0 35,5 43,4 39,2
IMM/1000 locuitori de vârstă aptă de muncă 3,9 2,3 8,4 18,4

Sursa: Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova 

Din numărul total de ÎMM, cel mai multe sunt micro întreprinderile, la care activează până la 9 persoane, fiind urmate de întreprinderi mici (10 – 49 angajaţi)  şi întreprinderi medii (50 – 249 angajaţi) (vezi tabelul 1.3.3.) .

Tabelul 1.3.3.

Repartizarea întreprinderilor după mărimea afacerii

Numărul de întreprinderi Numărul mediu de salariaţi Venituri din vânzări, mln. lei
2008 2009 2008 2009 2008 2009
IMM 223 131 4036 3212 550,63 405,24
Inclusiv:
Întreprinderi mijlocii 22 20 2258 2022 252,01 202,55
Întreprinderi mici 71 54 1265 955 245,68 173,22
Întreprinderi micro 130 57 513 235 52,94 29,47

 Sursa: Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova 

Analiza ÎMM ne indică faptul că în 2009 numărul acestora s-a redus cu 93 de întreprinderi,  fiind de 131 de IMM-uri. Evoluţie negativă se observă şi în ce priveşte numărul mediul de salariaţi antrenaţi în sectorul respectiv şi veniturile obţinute din vânzări.  În ce priveşte numărul de IMM la 1000 locuitori de vârstă aptă de muncă, putem constata că indicatorul, de asemenea, s-a redus semnificativ de la 3,9 la 2,3 întreprinderi, este modest acest indicator şi  în comparaţie  cu media de 8,4 afaceri pe Regiunea de Dezvoltare Nord sau 18,4 de IMM/ 1000  locuitori de vârstă aptă de muncă pe ţară.

Valoarea producţiei industriale în 2009 a constituit 508,2 mil. lei, aici au fost antrenaţi 2,1 mii persoane. Cota producţiei industriale în producţia globală a ramurii în 2009 a fost  de 2,2 %, iar a Regiunii de Dezvoltare Nord – 11,8 %.