Tot mai frecvent, avem în anul curent în raionul Floreşti cazuri de intoxicații cu ciuperci.Numai în primele 15 zile a anului curent avem înregistrate deja 10 cazuri de intoxicații cu decesul a doi copii de 4 și 10 ani.
Mituri despre ciupercile otrăvitoare
Din păcate, multe persoane se bazează pe criterii greşite atunci când aleg ciupercile pe care le consumă şi deseori se otrăvesc.
Iată câteva mituri despre ciuperci pe care ar fi bine sa le cunoaştem:
- Înnegrirea unei ciuperci indică faptul că este toxică? În ciuda opiniei larg răspândite, oxidarea unei ciuperci tăiate nu este semn că ea este otrăvitoare. Oxidarea nu are legătură cu toxina, de aceea există multe ciuperci comestibile care se oxidează.
- De asemenea, dacă atingem cu un obiect de argint ciuperca şi obiectul se înnegreşte, acest fapt nu este dovada că avem de-a face cu o ciupercă toxică. Argintul se înnegreşte din cauza hidrogenului sulfurat, care nu are legătură cu toxinele. Din păcate, acest test clasic pentru toxicitatea ciupercilor este deseori negativ, deşi ciupercile sunt periculoase.
- Nici culoarea vie a ciupercii nu este un semn pivind toxicitatea ei. Cea mai otrăvitoare ciupercă are o culoare foarte banală, ştearsă.
- Nu trebuie să ne bazăm pe faptul că viermii sau insectele nu vor cunsuma ciupercile otrăvitoare. Aceste nevertebrate pot consuma ciuperci, care pentru om sunt deosebit de toxice.
- O altă greşeală gravă pe care o fac multe persoane, bazată pe un mit, este să ţină în oţet ciupercile, pentru ca toxinele să fie astfel eliminate. În realitate, oţetul nu poate neutraliza toxina. La fel, chiar dacă aruncăm apa în care au fiert ciupercile otrăvitoare, asta nu le va face inofensive, pentru că toxinele nu se pot dizolva în apă. Experţii sunt singurii care pot deosebi corect ciupercile otrăvitoare de cele comestibile. De aceea este mai bine să cumpărăm aceste produse din magazine, unde ciupercile au aviz sanitar.
Perioada de incubare în intoxicaţiile cu ciuperci
Ciupercile care produc intoxicații sunt de 2 categorii: cu perioada de incubație scurtă și lungă. Semnele intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie scurtă apar după 15 minute până la 3 ore de la consum şi se manifestă prin creşterea salivaţiei, tegumente umede, lăcrimare, pupilă mică sau mare, dureri abdominale, scăderea frecvenţei bătăilor cardiace, hipotensiune arterială.
Semnele intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie lungă apar după 12-24 ore de la consum, şi se manifestă prin grețuri, vărsături şi diaree în primele 24 ore, după care se ameliorează, fapt care creează o stare falsă şi extrem de periculoasă de vindecare aparentă.
Ciupercile otrăvitoare, din cele mai vechi timpuri până azi, nu au încetat să facă victime, cu toate cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor referitor la ele.
S-a constat că în ultimii ani ciupercile şi-au modificat într-o oarecare măsură forma, dar nu şi compoziţia. Astfel o cunoaştere mai temeinică a caracterelor botanice precum şi o atenţie sporită la recoltare sunt elemente incontestabile.
Ulterior apar fenomene de afectare hepatică grave: icter, hemoragii, encefalopatie, hipoglicemie, afectare renală gravă, vedere dublă, convulsii, adinamie, după 48-72 de ore se instalează coma, care deseori precedează decesul.
Tratamentul intoxicaţiei cu ciuperci
Tratamentul intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie incepe cu spălături gastrice cu soluţie de permanganat de potasiu 0.05%, perfuzii cu glucoza si medicamente hepato-protectoare.
La primul semn de suspiciune a unei intoxicatii adresaţi-vă de urgenţă medicului!
Cauzele intoxicaţiilor cu ciuperci:
In general, primul motiv este acela că nu se cunosc bine speciile de ciuperci otravitoare.
Alte cauze:
- Culegerea ciupercilor bătrâne sau a ciupercilor afectate de insecte;
- Culegerea ciupercilor de către copii;
- Ignorarea regulilor de preparare culinară;
- Culegerea ciupercilor din locuri poluate.
Ciuperci comestibile
Dacă dorim să culegem singuri ciuperci, trebuie să fim atenţi la aceste detalii, care ne indică speciile comestibile. Hribii au pălăria castanie-brună, cresc pe sol în luminişurile din pădurile de conifere sau foioase. Gălbiorii sau bureţii galbeni au culoarea gălbenuşului de ou la exterior şi a cărnii albe pe interior. Cresc în grupuri, în pădurile umbroase şi umede. Ghebele au la maturitate pălăria aproape plană, cu mici solzi bruni, dispuşi în cercuri. Pe picior au un inel cu marginile în jos. Aceste ciuperci apar toamna în tufe mari, în multe exemplare.
Ciuperci comestibile versus ciuperci otrăvitoare
Printre cele mai periculoase ciuperci se numără buretele pestriţ sau muscariţa (Amanita muscaria). Pălăria acestui soi este ca un clopot bombat, de culoare roşie, cu scame albe. Intoxicaţia cu această ciupercă produce simptome similare beţiei şi uneori chiar delir sau pierderea cunoştinţei. Buretele viperei (Amanita phalloides) este o altă specie foarte toxică. Aceste ciuperci au culoarea măslinie sau verzuie, iar carnea albă. Otrăvirea cu acest soi produce primele simptome abia după 12 ore de la ingerare. O altă specie otrăvitoare este buretele panterei (Amanita pantherina). Suprafaţa pălăriei este de culoare brun deschis sau cenuşiu, are solzi albi şi este lipicioasă. Buretele dracului sau hribul ţigănesc (Boletus satanas) are pălăria alb-cenuşie, apoi ruginie, cu diametrul de 10-15 cm. Piciorul are o reţea roşie în partea de sus, iar carnea este albă.
Autor: Medic igienist, Gheorghe Moraru
